În momentul în care dorim sã gãsim obiectele ceresti cu ajutorul coordonatelor sau pe baza distantelor unghiulare fatã de stele cunoscute trebuie sã cunostem deschiderea unghiularã a instrumentului pentru fiecare setare folositã. Lista de mai jos contine aceste unghiuri în grade, minute si secunde.

Marea problemã o reprezintã cercurile gradate pentru miscarea telescopului în declinatie, respectiv în ascensie deoarece, acestea avand un diametru mic, intervalul unghiular corespunzãtor celei mai mici diviziuni este destul de mare:

1. cercul pentru declinatie are cea mai micã diviziune de 2⁰ ! Dacã reusim sã împãrtim mintal aceastã diviziune în trei pãrti egale, atunci eroarea de orientare va fi de 40’ - adicã la limita vizualã a ocularului de 26 mm.


2. cercul pentru ascensie are cea mai micã diviziune de 10 minute orare –ceea ce corespunde la 2⁰ 30’ unghiulare. Dar, pe corpul telescopului avem un vernier cu ajutorul cãruia putem împãrti aceast interval în 6 pãrti egale cu ajutorul a 5 diviziuni. Astfel, o diviziune a vernierului corespunde la 1minut si 40 de secunde în unitãti orare care corespund la 25’ unghiulare.

Deci, la un camp vizual de 40' (ocularul de 26 mm), la deplasarea a telescopului vom avea, numai datoritã citirii coordonatelor, o eroare de 40' în declinatie, respectiv 25' în ascensie - ceea ce este destul de mult, deoarece pe langã aceasta va apare si eroarea din cauza nealinierii polare precise.

Pentru a gãsi obiecte ceresti cu ajutorul coordonatelor putem proceda în modul urmãtor:

1. Realizãm alinierea polarã si pornim orologerie telescopului.

2. Cãutãm o stea cunoscutã cat mai apropiatã de obiectul pe care dorim sã îl gãsim, o centrãm în ocularul de 26 mm si blocãm miscãrile telescopului.

3. Rotim cu mana cercurile gradate panã cand ajung sã indice coordonatele acesteia (pe care le stim din catalog sau dintr-un program).

4. Fãrã sã atingem cercurile gradate, deblocãm telescopul si îl miscãm pãnã cand ajungem la coordonatele obiectului cãutat.

5. Cu putin noroc, în campul ocularului, vom avea obiectul pe care doream sã-l observãm; dacã nu l-am gãsit, reluãm toate operatiile începand cu punctul b).

Observatii:

• Steaua de referintã de la punctul b) trebuie sã fie cat mai apropiatã de obiectul cãutat pentru a reduce eroarea de aliniere polarã.

• Ar fi ideal ca una din coordonatele acestei stele sã nu difere cu mai mult de 20' unghiulare de cea a obiectului. În acest caz, deplasarea telescopului pentru coordonata respectivã o putem face din telecomandã, folosind campul vizual al ocularului de 26 mm (40') ca instrument de mãsurã - deplasarea stelei din centrul campului la marginea acestuia corespunde la 20' în directia tastei apãsate. Dacã avem norocul ca în ocular sã aparã si alte stele, putem deplasa telescopul în coordonata respectivã si cu unghiuri mai mari.

• Înainte de a începe toate aceste operatii ar fi bine sã studiem dispunerea stelelor pe o razã de 60' unghiulare în jurul obiectului cãutat, pentru cã s-ar putea sã o recunoastem prin ocular, chiar dacã obiectivul nostru nu a apãrut în campul acestuia.