Autoguiding

	Sign In Sign-Up

AUTOGHIDAREA EXPUNERILOR FOTOGRAFICE

In momentul in care incep sa scriu aceste randuri nu am facut inca nici o fotografie ghidata de camera digitala. Totusi am simulat multe expuneri si am ajuns la unele concluzii care pot fi utile pentru cei care incep ca si mine, de la manuale. Pentru cele ce urmeaza ma voi referi strict la ghidarea prin off-axis.

Pentru inceput trei observatii generale:

a) Off-axis -ul cu care se face ghidarea nu poate fi montat impreuna cu focal reducer-ul, deoarece prisma nu mai ajunge la fasciculul dat de telescop. Am citit ca unii au modificat pozitia ei, dar eu nu am inca acest curaj!

b) Telescopul LX50 pe care il avem face parte dintr-o serie la care producatorul a montat un motor pentru miscarea in declinatie mult prea rapid (mai bine zis, proiectantul a fost incapabil sa gaseasca un reductor care sa incapa pe furca acestuia). Acest lucru este un dezastru pentru ghidare, mai ales pentru autoghidare, deoarece camera nu este capabila sa realizeze calibrarea. Solutia a fost gasita rapid de alte firme care pentru 30-35$ pun la dispozitie un Dec fix kit, cu trei roti dintate in loc de doua.
Eu am rezolvat aceasta problema in august 2003 cand pentru 50$ (au mai crescut preturile) mi-am achizitionat DEC FIX KIT -ul.

c) Desi exista programe de calculator care sa comande camera digitala, pentru ghidare este mult mai comod de lucrat in modul stand-alone, deci fara a conecta camera la un calculator:
      avantaje: - nu avem nevoie de laptop
                       - nu se pierde timp la transferul imaginii de la camera la calculator
    dezavantaj: - camera are un singur buton de la care, in functie de modul de apasare obtinem sau introducem 32 de lucruri diferite (cu laptop-ul accesarea functiilor camerei s-ar face simplu cu mouse-ul).
Asadar invatarea functiilor butonului este primul lucru pe care trebuie sa il facem, astfel incat sa nu mai avem nevoie de carte atunci cand operam cu camera. Evident ca in cazul in care as avea un observator astronomic fix as opta pentru folosirea calculatorului deoarece ar fi mult mai comod (pe site-ul www.meade.com exista un program Autoguider care face aceleasi lucruri ca Pictor View in ceea ce priveste autoghidarea dar cu un desktop mult mai prietenos).

Si acum sa vedem ce trebuie sa facem pentru a ajunge la fotografia ghidata.

1. Primul lucru deosebit de important este alinierea polara a telescopului. Cu putin exercitiu in 2-3 minute se ajunge cu metoda ocularului la o aliniere aproximativa, la care in mod normal eroarea maxima ar fi cam de 1,5 grade, ceea ce ar corespunde cam ,la 2 campuri ale ocularului de 26 mm daca privim prin instrument. Trecem la metoda driftului si in functie de cata rabdare avem putem reduce eroarea de orientare din ce in ce mai mult.
Daca telescopul nu este bine aliniat atunci, chiar daca aparent ghidarea merge perfect, vom avea pe fotografiile care necesita timpi lungi de expunere, arce de cerc in locul stelelor punctiforme, deoarece camera va fixa telescopul spre steaua de ghidaj si intrega bolta cereasca se va roti in jurul acesteia.

2. Montam aparatul de fotografiat si ocularul parfocal de 26mm pe off-axis, focalizam imaginea prin aparatul fotografic, indreptam telescopul spre obiectul cautat si il aducem in centrul campului vizual al aparatului de fotografiat.
Acum incepe calvarul : gasirea unei stele acceptabile pentru ghidaj. In mod normal aceasta ar trebui sa aiba magnitudinea intre 4 si 8.

Asa cum rezulta si din manual campul pentru ghidaj nu corespunde cu cel al aparatului de fotografiat.
In imaginea alaturata, dreptunghiul marginit cu linia galbena reprezinta campul vizual al aparatului de fotografiat, iar linia rosie punctata zona in care ar trebui sa se gaseasca steaua de ghidaj pentru ca prin rotirea off-axis -ului sa ne apara in campul ocularului parfocal.
Prin urmare daca in partea stanga sau dreapta a campului aparatului de fotografiat ne apare vreo stea, stim ca prin rotirea ansamblului o putem aduce in ocular.
Prin ocularul parfocal de 26 mm se va obtine imaginea cerului doar pe ceva mai mult de jumatate de camp vizual din cauza prismei off-axis -ului; acest lucru nu trebuie sa ne ingrijoreze, nu avem decat sa centram steaua de ghidaj exact in centrul cercului care ar trebui sa fie campul vizual.

Desi pare usor, este dificil de gasit o stea buna pentru ghidaj; este bina ca observatiile nocturne sa se planifice ziua si sa se studieze cu ajutorul unui simulator de bolta cereasca care ar fi posibilele stele de ghidaj pentru fiecare obiect in parte. Raza "cercului de ghidaj", deci distanta la care ar trebui sa fie steaua de ghidaj fata de obiectul urmarit este de aproximativ:
- 28' pentru telescopul de 8" f/10;
- 23' pentru telescopul de 10" f/10.

3. Inlocuim ocularul parfocal cu cel de 12 mm cu reticul iluminat (retras cam 2 mm pentru ca acesta nu este parfocal), centram steaua de ghidaj, orientam firele reticulare pe directia miscarilor in ascensie respectiv in declinatie dupa care, cu grija scoatem acest ocular si introducem camera digitala cu scrisul paralel cu firul pe care era miscare in ascensie. In acest mod miscarea in ascensie va corespunde pe cip-ul camerei coordonatei x iar miscarea in declinatie coordonatei y, ceea ce va usura centrarea stelei de ghidaj pe cip si procesul de ghidare.

4. Camera trebuia sa fi fost deja pornita cu 15 minute in urma pentru a ajunge la temperatura normala de functionare. In mod normal ea va fi la indicatia FF si primul lucru ar fi sa verificam setarile. O apasare lunga ne duce la timpul de expunere. In functie de magnitudinea stelei de ghidaj putem alege un timp din tabelul de mai jos:

Magnitudinea stelei	4	5	6	7	8
Timpul de expunere	0,5 s	1 s	3 s	5 s	10 s

Urmeaza timpul de intarziere necesar declansarii aparatului de fotografiat, apoi optiunea pentru vizualizarea corectiilor de ghidare care ar fi bine sa fie activata pentru a afla cat de mult corecteaza camera pozitia telescopului si ajungem astfel la timpii de calibrare.

5. Alegerea corecta a timpilor de calibrare reprezinta una din din etapele deosebit de importante pentru procesul de autoghidare.
In procesul de calibrare telescopul se va deplasa mai intai in ascensie iar apoi in declinatie timpul pe care il introducem noi. Inainte si dupa fiecare deplasare camera cauta steaua de ghidaj pentru a putea calcula viteza de deplasare in cele doua directii.
Daca timpul de calibrare ales este prea mare atunci steaua de ghidaj va iesi de pe cip si vom avea mesajul de eroare Er.
Daca timpul de calibrare este prea mic atunci corectiile pe care camera le va comanda in timpul ghidarii vor fi prea mici si steaua de ghidaj va fi pierduta.

Conform manualului timpul de ghidare ar trebui sa fie timpul necesar pentru a deplasa steaua cu o unitate in ascensie (pe axa x) si in declinatie (pe axa y) la viteza de ghidare 2x. Daca nu am facut acest lucru inainte, punem provizoriu timpi de 2 sau 4 secunde.

Eu nu am reusit pentru LX50 sa gasesc timpi de calibrare acceptabili datorita miscarii mult prea rapide in declinatie.
In ceea ce priveste telescopul 203SC aici motoarele au timpi morti la pornire si de multe ori schimbam timpii de calibrare, chiar in aceeasi seara, pentru ca dupa ce simulam o ghidare reusita (chiar si 30 de minute cu eroarea maxima 3) pe un obiect si treceam la altul telescopul refuza sa parcurga procesul de calibrare. Am avut resite cu timpi de calibrare in ascensie de 4 secunde iar in declinatie cu valori cuprinse intre 4 si 8 secunde.

Cu aceasta am terminat setarile si revenim la indicatia FF.

6. O apasare medie a butonului ne va duce la preluarea dark frame -ului, fara de care nu putem trece mai departe. Asadar acoperim telescopul, apasam mediu butonul si asteptam revenirea la indicatia FF. Acum luam capacul de pe telescop.

7. A sosit momentul sa lasam camera sa vada steaua de ghidaj (speram sa mai fie in campul camerei digitate) - o apasare scurta ne va duce la ciclul "br bb At xy". Primul set de indicatii nu este prea corect in ceea ce priveste stralucirea asa ca asteptam al doilea ciclu.

- Daca stralucirea este 00 inseamna ca telescopul s-a miscat in timpul manevrelor noastre; inlocuim camera cu ocularul iluminat, recentram, dupa care punem camera si urmarim indicatiile de stralucire si locatie.

- Daca stralucirea este sub 10 ne intoarcem la setari si marim timpul de expunere. Dupa aceasta luam un nou "dark frame" si trecem la indicatiile de stralucire si locatie. Procedam in mod similar daca stralucirea este prea mare (peste 90).

- Acum ne uitam la valorile care ne dau pozitia stelei de ghidaj. Pentru ca procesul de calibrare sa reuseasca trebuie sa aducem steaua la valorile 4 sau 5 pe fiecare axa. Prin urmare, avand in vedere ca am introdus camera cu scrisul paralel cu miscarea in ascensie, vom modifica coordonata x tinand butonul E sau W telecomenzii apasat la viteza 2x un anumit numar de secunde (coordonata y nu ar trebui sa se modifice). Vedem ce se intampla cu coordonata x a stelei - mai precis daca am nimerit sensul. Continuam pana ajungem la valoarea 4 sau 5. In aceasta operatie ne dam seama care trebuie sa fie timpul de calibrare pe axa x. In mod similar realizam centrarea pe axa y cu butoanele N si S corespunzatoare miscarii in declinatie.

(Daca este nevoie ne reintoarcem la setari pentru a modifica timpii de calibrare.)

8. Inca un hop - calibrarea! O apasare medie ne trimite la ciclul de calibrare in care nu avem decat sa urmarim indicatiile camerei si torsul motoarelor atunci cand ele primesc comanda de deplasare.

Daca esueaza trebuie neaparat sa punem ocularul de 12 mm si sa recentram steaua de ghidaj pe camera. Putem incerca reducerea timpilor de calibrare pe axa pe care procesul a dat mesaj de eroare.

Daca totul decurge bine intram automat in ciclul de ghidare prin indicatia "gd".

9. Apasam scurt, afisajul se stinge pentru numarul de secunde pe care l-am selectat in timpul setarilor si incepe procesul de ghidare. Camera ne indica stralucirea stelei de ghidaj si marimea corectiilor pe care le comanda telescopului. De exemplu succesiunea "gb > 24 > gc >12" ne spune ca stea ua de ghidaj are stralucirea 24 , corectia in acest ciclu este de 1 pe axa x si 2 pe axa y.

Am citit ca la o fotografie reusita corectiile nu trebuie sa depaseasca valoarea 2.
Daca eroarea pe o axa creste constant inseamna ca timpul de calibrare pe axa respectiva a fost prea mic.

10. Daca scoatem camera digitala, din orice motiv, dupa ce s-a realizat calibrarea atunci trebuie sa o punem la loc in aceeasi pozitie - altfel reluam procesul de calibrare. Calibrarea trebuie facuta oricum pentru fiecare obiect pe care dorim sa il fotografiem.

Cam atat ar fi ceea ce am aflat pana acum.

Back